Mihai Fifor: Europa trebuie să îşi consolideze capacitatea de apărare

Deputatul PSD Mihai Fifor avertizează că Europa riscă să îşi piardă influenţa geopolitică din cauza dependenţei de Statele Unite în domeniul securităţii, a fragmentării politice şi a întârzierii construirii unor capacităţi militare comune, acesta susţine că războiul din Ucraina a scos la iveală vulnerabilităţile modelului european şi necesitatea unei schimbări de strategie, potrivit unui mesaj publicat pe pagina sa oficială de Facebook.

Fifor consideră că Europa dispune de resurse economice, industriale şi tehnologice importante, însă nu reuşeşte să le transforme întotdeauna în putere politică şi militară. În opinia sa, după 1945, statele vest-europene şi-au construit prosperitatea pe integrarea economică şi garanţiile de securitate oferite de Statele Unite, transferând treptat către Washington o parte importantă a responsabilităţilor strategice.

Această alegere a asigurat decenii de stabilitate şi dezvoltare, dar a generat şi o dependenţă care limitează autonomia europeană. Deputatul afirmă că Uniunea Europeană a devenit eficientă în elaborarea regulilor, procedurilor şi politicilor economice, fără să dezvolte în aceeaşi măsură instrumentele politice şi militare necesare pentru apărarea propriilor interese.

Războiul din Ucraina a evidenţiat această contradicţie. Deşi UE a mobilizat resurse economice, financiare şi diplomatice în sprijinul Kievului şi a impus sancţiuni Rusiei, deciziile majore privind securitatea continentului continuă să depindă în mare măsură de Washington, susţine Fifor.

În domeniul apărării, deputatul atrage atenţia că statele europene cheltuiesc anual sute de miliarde de euro şi dispun de industrii militare performante, dar continuă să depindă de SUA pentru capacităţi esenţiale de informaţii, supraveghere, transport strategic şi comandă militară.

Problema nu ţine doar de nivelul cheltuielilor, ci şi de modul în care sunt utilizate resursele. Bugetele naţionale finanţează sisteme diferite şi programe industriale concurente, iar lipsa coordonării reduce eficienţa investiţiilor în apărare.

Fifor identifică o problemă similară în procesul decizional european. Interesele naţionale divergente şi necesitatea unanimităţii în numeroase dosare de politică externă şi securitate pot întârzia reacţiile comune. În timp ce unele state consideră ameninţarea rusă o urgenţă existenţială, pentru altele aceasta rămâne un subiect de politică externă.

Deputatul indică Polonia, statele baltice şi România drept ţări pentru care ameninţarea rusă reprezintă o realitate geografică şi militară. Incidentele recente din Polonia, atacurile din apropierea gurilor Dunării şi presiunile asupra securităţii Mării Negre arată, în opinia sa, că riscurile războiului din Ucraina se extind dincolo de teritoriul ucrainean.

În acest context, reuniunea Consiliului Nord-Atlantic programată pentru 23 noiembrie, după incidentul din Polonia, urmează să readucă în discuţie capacitatea NATO de a răspunde provocărilor de securitate. Fifor consideră că întâlnirea va evidenţia şi distanţa dintre responsabilitatea pe care Europa ar trebui să şi-o asume pentru propria apărare şi instrumentele de care dispune în prezent.

Acesta subliniază că o Europă mai capabilă să îşi asigure propria securitate nu ar slăbi parteneriatul transatlantic, ci ar consolida NATO şi ar contribui la o relaţie mai echilibrată cu Statele Unite. Totodată, reorientarea atenţiei strategice americane către competiţia cu China şi încercarea Rusiei de a remodela arhitectura de securitate europeană reduc timpul disponibil pentru decizii.

Fifor avertizează şi asupra fragmentării politice din Europa, pe fondul ascensiunii naţionalismului populist, al izolaţionismului şi al divergenţelor dintre interesele naţionale. În opinia sa, statele europene nu îşi pot recupera individual influenţa într-o lume dominată de puteri continentale, iar dezbinarea le-ar reduce capacitatea de a-şi apăra interesele.

Pentru România, riscurile sunt cu atât mai mari din cauza poziţiei geografice la Marea Neagră şi a experienţei istorice de la intersecţia intereselor marilor puteri. Deputatul avertizează că importanţa strategică a regiunii nu garantează automat şi influenţă politică în deciziile europene.

Acesta face distincţia între consecinţele unei eventuale slăbiri a capacităţii de acţiune europene pentru statele din vestul continentului şi cele pentru ţările de pe Flancul Estic. În timp ce primele ar putea resimţi pierderi economice şi diplomatice, pentru statele aflate la graniţa estică miza poate deveni securitatea teritoriului naţional.

Fifor concluzionează că vulnerabilităţile Flancului Estic nu reprezintă doar o problemă regională, ci afectează întreaga construcţie europeană. Securitatea continentului depinde, în viziunea sa, de capacitatea Europei de a-şi proteja inclusiv frontierele estice.

内容来自 Bursa.ro,版权归原作者所有。

阅读原文 ↗

用 HomepageTab 新标签页关注 RSS,打开浏览器就能看到更新。

安装 HomepageTab